Mi-as cumpara un suflet. Sa-l vindec pe-asta.
Mi-as lua un suflet bun, ca ala pe care il invidiez acum cu sufletul asta rau.
Ca in fiecare dimineata, azi in metrou am citit stirile pe telefon. Una
aparte mi-a atras atentia, era despre puterea de cumparare. Va creste. Ne va
umple de bine. Nu o sa mai mancam cartofi prajiti cu branza rasa, toti patru,
intinsi pe jos in garsoniera, vom manca icre negre, fiecare in living-ul lui.
Cu puterea asta de cumparare mi-as lua o dependenta. Am luptat atat
pentru independenta incat mi-am ratat sansa si dreptul la o dependenta
gratuita. Mi-ar placea sa fiu dependenta de legume si de un om. Sa stam seara
in pat, sa citim si sa rontaim la morcovi. Sa ascult zgomotul facut de doua
guri mancand morcovi si castraveti. Noi doi, impreuna cu morcovii nostri am
trai o tacere activa. Acum e o tacere pasiva. O inghetata se topeste intr-un
castron pe masa mea. La el se umple cada.
E timpul sa ma culc. Trebuie sa ma odihnesc. Maine este o alta zi in
care trebuie sa ma trezesc devreme sa pot sa imi platesc rata la independenta.
A mai trecut o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu