Este o replica potrivita si pentru
generatia mea, cei nascuti in ’86. Acum deja imi imaginez cum unii dintre voi
isi calculeaza cati ani aveau ei in 86 si se gandesc ca tocmai eu, care am doar
26 de ani si care aveam 3 ani la Revolutie, m-am gasit sa ma vait. Intr-adevar
nu imi amintesc nimic, dar sunt altele pe care mi le amintesc bine: suntem
generatia Cernobil care daca a avut noroc sa scape de radiatii a fost lovita din plin de invazia supermarketurilor. Ne-am stricat dintii cu dulciurile la
kg, plamanii cu tigarile vandute la bucata, iar alcoolul se vindea la liber in
orice bar. Parintii, fascinati de posibilitatile pe care le oferea noul sistem bancar
visau la electrocasnice, la imobiliare, la “tun-uri” in afaceri. Unii s-au si
imbogatit si au aparut primii copii de parveniti care primeau note mari pentru ca
parintii parveniti sponsorizau scoala. Apoi nu a mai fost suficient si era mai
simplu sa iei note bune ducandu-te la meditatii. Profesorii au inceput sa simta
diferenta in buzunar si au pornit sistemul “educatie pe banda”. Eram grupe si
de cate 14 copii, toti ne pregateam pentru ceva ce nu mai existase niciodata: examenul de capacitate. Orele de sport, desen,
muzica s-au redus maxim. Erau fara potential de meditatii, deci nu aveau rost. Educatia
pe banda a continuat, s-a dezvoltat puternic cat timp am fost eu in liceu. Am
ajuns la apogeul industriei educatiei “admiterea la facultate pe baza de dosar”
unde doar locurile la buget erau limitate, la taxa intra oricine. Ne-am trezit ca eram mii de studenti din provincie cu doar cateva sute
de locuri in camine. Am fost nevoiti sa inchiriem apartamente la gramada, sa ne
cautam de lucru, sa muncim orice doar pentru a fi in Bucuresti. Educatia pe
banda a continuat si am fost prima generatie la care master-ul a fost
obligatoriu. Aproape toti lucram in timp ce eram la master.
Suntem generatia care in cel mai scurt timp
posibil a prins extremele pietei muncii. ,De la “Da-i ma dracu cu pretentiile lor, o sa
ai timp tooooaaaata viata sa muncesti”, la “Lasa frate, nu te mai vaita, bine
ca ai de lucru. Stii ce rau e sa stai degeaba, te urci pe pereti”.
Educatia este doar una din
categoriile in care am fost “val de test”.
Suntem de asemena generatia
cu credite, cu sahorma la fiecare colt de strada, cu dureri de spate. Suntem generatia
care citeste carti printre stiri, suntem dependenti de telefon, de like-uri, de
tehnologie.
In acelasi timp ma uit in jur si vad ca facem parte din cei care iau initiativa, care au pasiuni,
care au capacitate mare de munca, care vorbesc deschis despre orice. Suntem printre cei
care stiu unde sa caute informatia si nu le este teama sa o dea mai departe. Suntem activi, uniti si incepem usor, usor sa ne orientam prin ceata groasa.
On va voir ce va urma cu noi!
