Ganduri ignorate

 Avem ganduri izvorate din impulsuri, generate la randul lor de nevoi, ganduri de care ne batem joc. Le stricam asa cum stricam vinul cu apa, dragostea cu casatoria, copiii cu ambitiile parintilor, societatea cu manele, fotbal si telenovele.

Am visat frumos. Eram la mare. Respiram briza, priveam rasaritul, tremuram de frig si fericire. Am dormit cu geamul deschis. Poate d-asta!

Pun de cafea. Intr-o farfurie zobesc o jumatate de banana, adaug 100 g de branza dulce si 5 linguri de cereale. Apa fierbe. In timp ce caut un prosop sa iau apa de pe foc imi vine un gand: sa plec la mare imediat dupa ce imi termin de baut cafeaua. Sa dau 2-3 telefoane, sa nu ma acuze lumea ca nici macar nu am intrebat si cum toti, luni la ora 7 dimineata, vor zice ca sunt nebuna, sa plec singura la mare.

As fugi pentru rasarit, pentru briza, pentru senzatia de racoare, pentru realitatea si perfectiunea unei clipe, mult imaginate.

Nu imi pasa ca plec singura, vor fi atatia carora sa le povestesc.

Sun la munca. Obtin invoirea cu rezerve. Ma apuc sa fac bagajul. Nu imi gasesc costumul de baie si rochita alba. Intru repede pe net sa vad cati bani mai am pe card. Imi ajung. Dau 4 telefoane, sunt refuzata cu argumente bune.

Strang bagajul, sting lumina din baie, incui usa, fug pe scari, ajung in masina, pornesc motorul si ma opresc. Pe bord imi apare ca mai am benzina pentru 138 de km. Incep sa calculez: 250 -300 lei ma va costa doar benzina. Parca nu mai e asa cool sa plec singura la mare. Ar mai fi si altele: 2 zile de concediu in minus, condus singura 8h, cumparat costum de baie si crema de soare, mancat nesanatos, baut rezervat, priviri urate miercuri la munca, mirarea si neincrederea iubitului meu… toate pentru un cacat de vis cu briza, rasarit si senzatie de rece, venita probabil de la furtuna de azi-noapte.

Nu se merita.

Ma dau jos din masina, ma uit la oamenii grabiti din jurul meu, mut bagajul in portbagaj, incui masina si cobor la metrou. Ma amestec cu multimea. Ma topesc in ea. Gandurile mele se amesteca cu ale lor. Imi reiau fata somnoroasa si trista de luni dimineata. In coltul gurii imi apare un zambet. Ce reactie va avea lumea la birou, cand apar inainte de inceperea programului dupa ce i-am sunat ca nu vin 2 zile? 

Iau pranzul cu un coleg. E ziua lui de nastere. Imi spune ca de ziua lui ar vrea sa se suie in masina si sa plece singur la mare. S-ar invoi ca doar e ziua lui de nastere!

Marti dimineata il vad la birou. Ce ciudat ar fi fost sa lipsim amandoi, sa ne trezim amandoi pe plaja dimineata fara sa stim unul de celalalt!

Mai bine ca nu am plecat, ieseau asa niste barfe! Si pentru ce? Pentru niste tampite de ganduri?!