Bucuria de a dărui

Atunci când oferi un cadou, când ajuţi un om sau îi faci o surpriză, pentru cine o faci?

 

Acest “pentru cine” are câteodată o importanţă mai mare decât gestul în sine. 

Pentru unii oameni, a te lăuda cu faptul că ai donat sau că ai ajutat pe cineva este un păcat. Gestul trebuie făcut cu modestie, dacă tot îl faci. Pentru alţii, a dărui este un pansament pentru propriul suflet, dăruim mai mult atunci când aflăm veşti proaste sau când ne simţim vinovaţi de ceva şi vrem cumva să compensăm. Dacă dăruieşti gândindu-te doar la celălalt, fără să aştepţi nicio recompensă sau recunoaştere, este în regulă, e o faptă bună. Altfel, rişti priviri dezaprobatoare.

Eu cred că indiferent de motivul pentru care o faci, a ajuta este bine. Avem această putere. Dacă poţi să cumperi un cadou, să ajuţi un copil  sau să donezi bani pentru o emisiune de radio, e bine pentru noi toţi să o faci. Vino să “te lauzi”, să îmi aminteşti şi mie că pot să fac acelaşi lucru şi să te felicit. Sunt lucruri care ne bucură în fiecare zi şi care fără donaţii nu ar mai exista. Sunt copii vindecaţi, case restaurate, tineri încurajaţi sa creeze, invenţii de tot felul.

Nu cred  că lipsa de modestie este problema, ci lipsa de iniţiativă şi de dorinţă în a face. Este uşor să stai pe margine şi să critici. Este şi mai uşor să îţi pui căştile şi să nu mai auzi nimic. Este destul de greu să cauţi proiecte care îţi plac, care te inspiră şi pe care poţi să le faci să se întâmple. Partea frumoasă este că o dată ce le-ai găsit, eşti cineva pentru cineva pe care îl admiri. Exişti şi tu acolo, în ideea aia bună. Şi asta în sine cred că e o mare bucurie.