Limitarea oamenilor puternici

Sunt in tren si citesc despre preocuparea antreprenorilor din Romania pentru scaderea natalitatii. Spun ca daca discrepanta dintre numarul de tineri si cel de persoane in varsta se mentine sau chiar creste, nici ei nu vor mai avea pe cine angaja. Ma bucur ca au pus si astfel de subiecte pe masa insa sunt curioasa ce fel de solutii vor gasi pentru a convinge o generatie de oameni puternici,care stiu ce este cel mai bine pentru ei, sa “includa” asta in “lista de prioritati”. 

Suntem multi care ne dorim copii. Problema este ca ei vor veni la un moment dat, cand o sa avem cu cine.

Nu am citit despre subiect, dar imi permit sa scriu cateva randuri, bazandu-ma pe ce-am trait si pe ce vad in jurul meu. Eu cred ca am dezvoltat o noua boala pe care am numit-o autosuficienta combinata cu scepticism exagerat fata de intentiile unui partener de sex opus. Vineri am iesit in oras, am schimbat doua locatii, am petrecut 5-6 ore inconjurata de multimi de oameni. Nimeni nu a intrebat pe nimeni de vorba ca nu e frumos sa te bagi asa in seama, ne-am delimitat spatii personale pe care ni le-am respectat reciproc, ne-am cerut politicos scuze la cea mai mica atingere involuntara. Conversatia, dansul in pereche, zambitul nu se mai potrivesc cu atitudinea eului autosuficient si prin urmare au cam fost scoase din program. 

In multe cazuri, pasiunile comune au facilitat formarea si consolidarea cuplurilor. Ne imprieteneam cand jucam, alergam, cantam, dansam. invatam. Acum nu mai alergam impreuna pentru ca fiecare are programul lui de sport, riguros construit de diverse aplicatii smartphone Suntem atenti la puls, la pace, la viteza medie, la felul in care alergam. Trecem unii pe langa altii, ne intersectam privirile si ne continuam programul de atrenament. Citim singuri in cafenele faine, cantam la chitara acasa, ascultam muzica, vizionam filme si ne plimbam singuri. A fi intrerupt este cumva echivalent cu a fi deranjat. A intrerupe, a invita, a initia este in multe cazuri egal cu a fi vulnerabil, imatur, un pic penibil si..refuzat.

Imi doresc sa ne vindecam de scepticism si sa redescoperim frumusetea vulnerabilitatii. Sa decoperim si sa apreciem stanjeneala celuilalt, nu fermitatea discursului si taria autocotrolului. Sa initiem conversatii, sa recunoastem frumusetea si sa o complimentam. Sa ne zambim mai mult, sa avem incredere in bunul simt si ratiunea curata a celuilalt. Atunci cand vin, sa lasam fluturasii sa invadeze stomacul, fara sa-i distrugem rapid cu amintiri dureroase. As vrea sa cred ca procentul copiilor nascuti din relatii incepute cu stangacie si emotie este mai mare decat al celor nascuti din eprubete si ca asa se va mentine.

Asa ca dragi antreprenori, va rog sa va ganditi si la modalitati de evadare din confortul singuratatii asumate si cresterea proactivitatii in initierea unei relatii. Cred ca avem nevoie de oameni care sa ne inspire si sa ne ajute si aici.