Locuri dragi intrate la apa

Mereu mi-a placut sa fug din oras, sa ma pierd prin natura. Era frumos si “la bloc”, eram multi copii si tot timpul aveam cu cine sa ies “pe-afara”. Nu-mi placea insa ca acest “pe-afara” era un teritoriu foarte bine delimitat: era un spatiu cu mult beton, in care nu circulau masini, pe care mama trebuia sa poata sa il supravegheze de la geam si in care eu sa aud cand ma striga la masa.

La “tara” era cu totul altfel: avem o casa mare in care ne jucam pititea, o curte si mai mare in care ne jucam “Imparate cat e ceasul”. In spatele casei aveam un deal pe care dura o vesnicie sa il urci, facem 3 popasuri pana in varf. Luam tot timpul apa si ceva de mancare cu noi, asa de greu era sa ajungi in varf. In fata casei avem un lac. Cand voiam sa facem o excursie pe cinste, mergeam pe marginea lui pana la capat. Cateodata tata umfla barca si vasleam pana in mijlocul lui. Totul putea sa dureze chiar si o zi intreaga!

De Paste am venit acasa. Casa e micuta, gandita initial “de vacanta”. In spatele ei este dealul pe care l-am urcat din nostalgie. Cu toate ca ne-am oprit de cateva ori sa admiram peisajul, am facut 15 minute pana in varf. Aseara m-am gandit ca mi-ar prinde bine o alergare inainte de ospatul de la 12 noaptea. Am ales sa merg pe marginea lacului. Aplicatia mi-a dat 2,4 km pana in capat. In timp ce ma intorceam am auzit niste vecini vorbind: ziceau ca zilele astea vor sa traverseze lacul inot.

M-am tot gandit ce s-a intamplat cu toate locurile astea. Au intrat toate la apa?

Azi dimineata ne-am dus la bunici. Cum ne-au vazut au inceput sa se mire de cat de schimbati suntem, de cat de mult timp a trecut de cand nu ne-au vazut. Ne-au spus apoi ca au batut drum lung pana la biserica, ca slujba a durat cateva ceasuri, ca sunt ingrijorati ca au atat pamant pe care nu mai pot sa-l munceasca.

E clar ca totul va deveni mare din nou! Cand toata fericirea mea va fi legata de un loc si o mana de oameni cu siguranta totul va redeveni mare. Deocamdata ma bucur ca am avut timp sa ma uit in jur sa vad toate aceste locuri mici si sa ascult oameni dragi vorbind despre lucruri mari.